Construim Catedrala!


Apel pentru 1%

Pagina de Start Episcopie Episcop Pastorale Pastorală Paști 2011
3
2
1
Pastorală Paști 2011 PDF Imprimare Email

† Siluan

din mila lui Dumnezeu

Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptmăritorilor creştini şi creştine din de Dumnezeu păzita Episcopie Ortodoxă Română din Ungaria, har, milă şi pace, de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi părintească îmbrăţişare!

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

Hristos a înviat!

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea!”, afirmăm într-unul din stihurile care în această perioadă pascală se rostesc la începutul fiecărei slujbe din biserică, dimpreună cu binecunoscutul tropar al Paştilor: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le!” Adică sentimentul de căpătâi care ar trebui să umple sufletul fiecărui creştin la Praznicul cel Mare şi Luminat al Sfintelor Paşti este cel al bucuriei, iar motivul principal pentru care suntem îndemnaţi cu toţii ca în aceste zile să ne bucurăm cu prisosinţă, cântând şi altora bucuria noastră, este tocmai Învierea din morţi a Domnului nostru Iisus Hristos.

Astăzi toată făptura, cerul şi pământul, care au înţeles cu adevărat măreţia darului lui Dumnezeu, se bucură şi prăznuiesc, aşa cum în repetate rânduri ni se spune în Canonul Sfintelor Paşti: „Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi cele dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit” (stihira a II-a, de la cântarea a 3-a a Canonului).

Iar această bucurie este întemeiată, după cum ne încredinţează şi Sfântul Apostol Pavel în bogatele cuvinte de învăţătură din epistolele sale, mai întâi pentru că Hristos, Cel înviat din morţi nu mai moare, moartea nemaiavând niciodată stăpânire asupra Lui (Romani 6, 9), iar prin credinţa în El nici ceilalţi creştini nu se vor mai teme de puterea morţii, având nădejdea că şi ei, la rândul lor, vor învia şi vor petrece pururea împreună cu Domnul Hristos Cel Înviat, întru dragostea Preasfintei Treimi, în cer (1 Tesaloniceni 4, 17).

Însă nu trebuie să uităm nici o clipă că minunea cea mare a Învierii Domnului nu este un dat de la sine, nu este un simplu dar dumnezeiesc, fără să fi fost precedată de pătimirile, înjosirile şi batjocura la care Hristos Domnul S-a supus de bună voie, din dragoste pentru oameni şi din dorinţa Sa cea mare de a-i reda omului demnitatea dintâi şi viaţa cea veşnică în Împărăţia Cerurilor, pe care Adam, părintele nostru, a pierdut-o de demult prin păcatul neascultării (Facere 3, 17- 19).

Cu cât mai mare este osteneala noastră pentru a obţine un anumit lucru, cu atât mai mult vom şti să preţuim acel lucru, iar aceasta este pe deplin valabil şi în ceea ce priveşte înţelegerea şi preţuirea acestui mare dar al Sfintelor Paşti: învierea din morţi.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

În Biserica noastră Ortodoxă, sărbătorirea Sfintelor Paşti se face la o dată schimbătoare în fiecare an, într-un interval de 35 de zile, cel mai devreme la 4 aprilie şi cel mai târziu la 8 mai. După cum putem să ne dăm seama, aşadar, întotdeauna Sărbătoarea Paştilor are loc într-una dintre cele mai frumoase perioade ale anului, în anotimpul primăverii, existând o fericită legătură între renaşterea la viaţă a întregii naturi şi Învierea Domnului. Desfăşurarea ciclică anuală a ceea ce se întâmplă în natură vine astfel în sprijinul unei mai bune înţelegeri a unor fenomene legate de lumea spirituală, care poate să contribuie şi la întărirea credinţei în sufletele oamenilor. Întotdeauna omul a fost foarte atent la ceea ce se întâmplă în jurul său şi a învăţat de la natură anumite lucruri pe care le-a adaptat mai apoi la propria sa viaţă, în interesul său. De ce nu ar face la fel şi în privinţa vieţii care în anotimpul primăverii inundă din nou, cu atâta putere şi frumuseţe întreaga natură?

Este drept, pe de altă parte, că această revenire la viaţă priveşte în primul rând regnul vegetal. Dar valoarea simbolului şi puterea sa exemplară în influenţa pe care o poate aduce în viaţa noastră, considerăm că este suficient de mare pentru a încuraja, la măsurile ei, chiar şi credinţa oamenilor în învierea morţilor.

Această credinţă, de altfel, este încă destul de înrădăcinată în sufletelor românilor ortodocşi, care în perioada premergătoare Sfintelor Paşti, de obicei în Săptămâna Mare, merg la cimitir pentru a îngriji mormintele strămoşilor lor şi a le împodobi cu flori. Iar în a doua zi de Paşti, în unele parohii, sau în Duminica Tomei, în altele, chiar şi aici, la românii ortodocşi din Ungaria, se păstrează până în ziua de astăzi acest frumos obicei al aşa-numitelor Paşti ale Morţilor, când are loc sfinţirea crucilor noi făcute la mormintele strămoşilor în intervalul de la Paştele precedent, din anul trecut, până la cel actual, sau când se fac slujbe de pomenire generală a celor morţi întru nădejdea învierii, pentru care se şi sfinţesc diferite prinoase. Acestea sunt mai apoi oferite spre odihna sufletelor celor mutaţi la viaţa cea veşnică, după cum mărturisesc toţi cei care participă la slujbele făcute în Duminica Tomei sau în a doua zi de Paşti.

Obiceiul cinstirii morţilor şi această legătură sufletească puternică cu cei dragi care s-au mutat de la cele de aici, din această lume, dar nu au dispărut definitiv, ci suntem încredinţaţi că au trecut cu sufletul la o altă viaţă şi că aşteaptă, asemenea nouă şi învierea cu trupul, după modelul Trupului Celui Înviat al Domnului Hristos, într-o comuniune strânsă cu El şi cu Celelalte Persoane ale Preasfintei Treimi, considerăm că are o importanţă deosebită. Aceste valori trebuiesc cultivate şi la cele mai tinere vlăstare româneşti, pe care Bunul Dumnezeu le-a dăruit ca pecetluire a dragostei dintre părinţii lor şi ca un semn de nădejde pentru dăinuirea Neamului nostru Românesc, dar şi a credinţei ortodoxe care a însoţit strâns de-a lungul veacurilor sufletelor celor mai mulţi dintre români.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

La iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, anul 2011 a fost declarat ca An Jubiliar al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii. Sunt două teme fundamentale şi de mare actualitate, care merită o atenţie susţinută prin activităţi desfăşurate pe parcursul întregului an calendaristic şi bisericesc în întreaga Patriarhie Română, atât în interiorul graniţelor României, cât şi în afara ei, la toţi fiii duhovniceşti ai Sfintei noastre Biserici Dreptmăritoare Române. Naşterea de copii, într-un mediu consacrat de veacuri şi protejat de Biserica Ortodoxă, cel al familiei creştine şi încreştinarea celor mai tineri membri ai ei, care în acelaşi timp reprezintă şi speranţa noastră de viitor, a tuturor, constituie un ideal sfânt care trebuie apărat. De fapt, în trecutul nostru istoric, deşi condiţiile în care au trăit înaintaşii noştri nu au fost cele mai favorabile, naşterea de copii nu a reprezentat o carenţă sau o problemă, ca şi astăzi şi credem că acesta a fost unul dintre principalii factori, împreună cu credinţa ortodoxă, care ne-a ajutat să supravieţuim ca Neam, depăşind toate vicisitudinile vremii.

Aşadar, ar trebui regăsită şi astăzi legătura firească cu străbunii noştri, învăţând să le preţuim şi să le ducem mai departe principiile sănătoase şi valorile, pe care ei au dorit să ni le transmită şi gândindu-ne, pe de o parte că avem o datorie sfântă faţă de memoria lor, iar pe de altă parte că, făcând aceasta, vom avea numai de câştigat. Cu adevărat, astăzi, când societatea în care trăim a avansat atât de mult din punct de vedere tehnic, dar din alte puncte de vedere trebuie să se confrunte cu probleme pe măsura progreselor înregistrate, precum sunt bolile de factură mai specială, de pildă depresia, sau consumul de droguri, o revenire la normalitate, pe care o reprezintă cultivarea credinţei în sufletele copiilor noştri nu poate să fie decât benefică. Chiar dacă unii dintre noi nu au avut parte de o educaţie specială în privinţa dobândirii unei culturi creştine şi a unui comportament duhovnicesc, considerăm că avantajele pe care le-ar putea avea acest gen de educaţie merită să fie luate în considerare. De fapt există încă destui părinţi şi bunici ai noştri care şi-au crescut copiii dimpreună cu rugăciunile pe care şi ei, la rândul lor, le-au învăţat de la părinţii lor, ştiind că intervenţia lui Dumnezeu, Care răspunde la nevoile oamenilor mai ales atunci când este chemat prin rugăciune, a fost binevenită şi dorită în viaţa lor şi a celor dragi lor.

Deşi acest proces va fi unul de durată, care are nevoie în primul rând de înţelegere şi apreciere, iar mai apoi de susţinere şi promovare, considerăm că el va aduce nu doar o întărire pentru astăzi, din punct de vedere sufletesc, a copiilor noştri, ci poate să constituie un sprijin temeinic pentru tot ceea ce va însemna viaţa acestora şi speranţa lor pentru viitor. Cu toţii ne dorim ca cei care vin după noi să aibă o viaţă mai bună şi să ne reprezinte cu cinste, dăruindu-ne satisfacţii şi bucurii. Suntem încredinţaţi că sădirea credinţei în sufletele copiilor şi tinerilor noştri va ajuta la aceasta şi ne va aduce multe bucurii.

Să rânduiască Bunul Dumnezeu ca aceste zile frumoase de Praznic, ale Sfintelor Paşti, pentru care ne-am pregătit în perioada Postului Mare, să ne aducă odată cu bucuria Învierii din morţi a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi bucuria învierii la credinţa cea strămoşească a tuturor celor care, prin Taina Botezului, sunt membri de drept ai Sfintei noastre Biserici Ortodoxe Române. Pentru că acest lucru va fi pentru noi pricină de bucurie. Iar bucuria aceasta nimeni nu o va putea lua de la noi (Ioan 16, 22).

Al vostru, al tuturor, de tot binele doritor şi către Domnul cel Înviat rugător,

† Siluan

Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria

Dată în Reşedinţa noastră Episcopală din Giula, la Praznicul Învierii Domnului, în Anul Mântuirii 2011.

 

Vă recomandăm pentru o mai bună utilizare şi navigare unul dintre urmatoarele browsere: Firefox 10 | Chrome 17 | IE 9 | Safari 5. (Concept grafic: Arhid. Claudiu Ştefan Condurache)