Construim Catedrala!


Apel pentru 1%

Pagina de Start Evenimente Știri IN MEMORIAM – GHEORGHE SECAN (1924 – 2016)
3
2
1
IN MEMORIAM – GHEORGHE SECAN (1924 – 2016) PDF Imprimare Email
Scris de Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria   
Joi, 21 Ianuarie 2016 17:15

Domnul Iisus Hristos a venit în lume ca să arate acesteia calea pe care trebuie să meargă spre Cer. El vrea să ne ducă în Patria Îngerilor şi a Arhanghelilor şi ne-a arătat, prin Învierea Sa, că vom învia şi noi şi vom trăi veşnic. Nădăjduim că Bunul Dumnezeu se va milostivi şi va duce în Împărăția Sa Cea Cerească şi pe adormitul Său rob Gheorghe Secan, plecat din mijlocul nostru în ziua de 21 ianuarie 2016.

Răposatul în Domnul Gheorghe Secan s-a născut la data de 17 noiembrie, a anului 1924, în comuna Chitighaz, ca fiu al bunilor creştini şi români Mihai Secan şi Ana-Anastasia Rotar, făcând parte dintr-o familie cu cinci copii. Din păcate, de mic copil a rămas orfan de mamă, fiind crescut de cea de-a doua soție a tatălui său, care i-a fost însă ca o adevărată mamă, așa cum Dumnealui a mărturisit-o de nenumărate ori. A fost unul dintre oamenii recunoscuţi și apreciați, atât în mijlocul comunității românești din Ungaria, cât şi dincolo de hotarele Țării, pentru darul său de om minunat, de creștin cu suflet iubitor și înțelegător și de român însuflețit. O mare parte a sufletului său, pe lângă familie, a fost închinată Bisericii noastre Strămoșești. A fost căsătorit cu Florica Chiș, fiind binecuvântați de Bunul Dumnezeu cu trei copii: Ana, Gheorghe și Maria. Din păcate, fiica lor cea mai mică a părăsit de timpuriu lumea aceasta și bace Gheorghe a trăit de atunci mereu cu această povară grea a pierderii unui copil. El mărturisea că din acel moment pentru viața lui nu a mai existat decât familia și Sfânta Biserică, pe care a frecventat-o cu regularitate. L-am cunoscut pe acest minunat om în urmă cu 22 de ani, atunci când am fost numit Paroh pentru Chitighaz. Personal, nu știu să fi intrat vreodată în lăcașul de cult și să nu fi fost acolo bace Gheorghe, fie că era vorba de vreo Sfântă Slujbă, fie că se adunau creștinii pentru curățenie sau îngrijirea bisericii. Dumnealui a fost mereu lângă biserică și pentru biserică, poate puțini știu că, fără eforturile sale, astăzi nu ar fi existat casa parohială, de a cărui construcție s-a îngrijit în mod special, atât prin obținerea locului de casă, cât și prin ridicarea ei, chiar dacă în acele vremuri existau opreliști din partea regimului comunist. În toți anii când a stat lângă comunitate, a făcut orice era necesar. Dacă era trebuință de crâsnic asta făcea, când era nevoie de îngrijitor sau de tras clopotele aceea făcea. Poate că spunem prea puțin atunci când afirmăm că Biserica era pentru Dumnealui cea de-a doua casă. După cum știu eu, a fost permanent membru al Consiliului Parohial al Parohiei Ortodoxe Românești din Chitighaz, vreme de peste 42 de ani, dar și reprezentantul Parohiei în Consiliul și Adunarea Eparhială a Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria. Pentru întreaga sa activitate de păstrare şi promovare a credinței noastre strămoșești și a identității de Neam a fost distins în anul 2008 cu Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus”, primit din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în urma solicitării adresate de către Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria.

Din păcate, boala nemiloasă, ce a pus stăpânire pe trupul său, l-a smuls din mijlocul celor dragi, lăsând în sufletele acestora cruda durere a despărţirii, dar, nădăjduim noi, că şi mângâiere din partea Bunului Dumnezeu, pentru familia îndoliată şi pentru toţi cei ce-l plâng şi îl regretă.

Să-i păstrăm amintirea aşa cum i-a fost şi viaţa: un om cu suflet mare, iubitor de familie şi de oameni, cinstitor al Bisericii, păstrător cu sfințenie al identității de Neam şi al tradiţiilor strămoşeşti, rugându-L pe Tatăl Cel Ceresc să aşeze sufletul robului Său Gheorghe acolo, Sus, întru odihna și lumina cea neînserată a Împărăţiei Sale, în locul unde nu este nici întristare, nici durere, nici suspin, ci viață veşnică și fericire fără de sfârșit!

Bunul Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace, cu toți cei care, din veac, au bineplăcut Lui! 

Prot. Florin Olteanu, Parohul Chitighazului și Protopop de Giula

 

Ultima actualizare în Vineri, 29 Ianuarie 2016 02:28
 

Vă recomandăm pentru o mai bună utilizare şi navigare unul dintre urmatoarele browsere: Firefox 10 | Chrome 17 | IE 9 | Safari 5. (Concept grafic: Arhid. Claudiu Ştefan Condurache)