Construim Catedrala!


Apel pentru 1%

Pagina de Start Episcopie Episcop Pastorale Pastorală Crăciun 2014
3
2
1
Pastorală Crăciun 2014 PDF Imprimare Email
Scris de Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria   
Joi, 18 Decembrie 2014 15:43

 

 

Notă: Această Scrisoare Pastorală se va citi în bisericile parohiale şi mânăstireşti în prima zi de Crăciun, iar în filii în a doua (unde este cazul, în a treia) zi de Crăciun.

Nr. 472 / 14 decembrie 2014

 

† SILUAN

 

din mila lui Dumnezeu

Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria

 

Iubitului cler, cinului monahal şi drept-măritorilor creştini din Sfânta și de Dumnezeu păzita Episcopie Ortodoxă Română din Ungaria, har, milă și pace de la Dumnezeu Tatăl, prin Fiul Său Cel Unul Născut, mai înainte de veci, iar mai pe urmă, Întrupat din Fecioara și prin harul Preasfântului Său Duh, iar de la noi părintească dragoste și frățească îmbrățișare!

 

 

„Hristos se naște, slăviți-l! Hristos din ceruri, întâmpinați-l!, Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul!” (Catavasiile Nașterii Domnului, Cântarea I).

 

 

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

 

 

Cu aceste cuvinte, noi, creștinii ortodocși, ne-am pregătit pentru Întâmpinarea Praznicului Nașterii Domnului încă de la începuturile Postului Crăciunului, îndemnându-ne unii pe alții să luăm aminte la Cel Care vine în lume și la ceea ce oferă El lumii, să fim atenți la un eveniment existențial ce ni se adresează nouă, tuturor și este de o importanță capitală pentru viața și rosturile întregii lumi. Și anume, ne referim la venirea lui Dumnezeu la noi, oamenii, la Nașterea Sa în cetatea Betleemului, care aduce bucurie, dar și la felul în care ea a avut loc.

Dacă este vorba despre Dumnezeu, ne-am fi așteptat poate ca El să vină în lumea aceasta în chip măreț și impunător, să își arate forța și să îl depășească în măreție, bogăție și putere chiar și pe cel mai mare și mai puternic dintre toți oamenii. Să arate că El este mai tare decât toți.

Și totuși, noi, creștinii ortodocși, am învățat deja, de mai bine de două mii de ani, că nu a fost așa, că Dumnezeu a binevoit să își arate puterea și lucrarea Sa într-un mod cu totul neașteptat de către noi, prin Nașterea unui Prunc plăpând, dintr-o Fecioară Curată, într-o iesle simplă, dintr-o peșteră săracă, din cetatea Betleemului.

Cum ar putea cineva să înțeleagă un astfel de Dumnezeu? Și totuși, pentru cel ce crede, pentru cel care a cunoscut măcar și în parte felul de a fi și modul de a lucra a lui Dumnezeu, toate acestea nu i se par a fi semne de neputință, sau nebunie, ci dimpotrivă, o înțelepciune mai presus de înțelepciunea lumii acesteia (I Cor. 1, 25), o manifestare a puterii lui Dumnezeu, Care este cu adevărat Stăpân peste toate, chiar dacă nu face caz cu necesitate de puterea Sa și mai presus de orice, este o dovadă a iubirii părintești a lui Dumnezeu față de om, în condițiile cele mai modeste, mai umile și mai sărace ale existenței sale. Ele ne arată cu adevărat un Dumnezeu Căruia îi pasă de oameni și pe care îi iubește, Căruia nu îi este rușine să vină în mijlocul lor și să se asemene cu ei, să trăiască întru totul asemenea lor, dar fără să săvârșească vreodată măcar și un singur păcat.

Acesta este Dumnezeul nostru și de aceea ne bucurăm și noi, astăzi, de Nașterea Sa.

 

 

Dreptmăritori creștini și creștine,

 

 

De fapt, toți oamenii din societatea contemporană așteaptă și ei Crăciunul și se bucură în felul lor de această perioadă specială din timpul anului, după cum o dovedesc și anumite gesturi și declarații ale lor: aprinderea unor brazi înalți cu mii și zeci de mii de luminițe, în piețele centrale ale marilor orașe ale lumii, atmosfera feerică creată de jocuri de lumini, în aceleași locuri, care atrag atenția și impresionează pe orice trecător, numeroasele accesorii legate de împodobirea pomului de Crăciun, pe care le găsim în oricare mare centru comercial în care intrăm.

În același timp, însă, ne dăm cu toții seama că lumea în care trăim nu este nici pe departe o lume pașnică și sigură, o lume așa cum este dorită ea de Dumnezeu și de sufletul oricărui om iubitor de pace, ci zvonuri de conflicte majore și nenumărate tulburări par să amenințe echilibrul destul de fragil stabilit de mai multe decenii între marile țări și puteri din Europa și din întreaga lume. Iar acestea nu pot să aducă bucurie și siguranță pentru nici un om care este direct interesat de ceea ce se întâmplă în jurul lui.

„Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” cântau îngerii din ceruri la vremea când se năștea Mântuitorul nostru Iisus Hristos (Luca 2, 14) și o vesteau păstorilor, pe care îi îndemnau să meargă să se Închine Acestuia, Care se va face Mântuitorul lumii întregi. Dar tot atunci, regele Irod se tulbura de vestea adusă lui de magii din îndepărtatul Orient și trimițându-și ostași, a dat poruncă să fie uciși toți pruncii din cetatea Betleemului, de doi ani și mai în jos (Matei 2, 16), că să se asigure ca va fi luată și viața Celui de care se temea ca va ajunge să îi ia și locul, ca Împărat al lui Israel.

Deși din multe puncte de vedere ni se pare că societatea modernă a progresat foarte mult și trăim într-o lume mai performantă, cu mult mai multe posibilități, care ne ușurează viața, în fond sufletul omului și nevoile lui fundamentale sunt același, iar bătălia cea mai importantă pentru fiecare dintre noi rămâne la fel de actuală și de greu de purtat și ea se referă la tot ceea ce trebuie să facă fiecare, în mod concret, pentru a-și mântui sufletul său. Mântuirea omului nu vine însă, din forța armelor, din dezvoltarea economică a țărilor în care trăim și din frumusețea realizărilor moderne ale tehnicii, ci din relația personală a fiecărui om cu Cel Născut în cetatea Betleemului acum două mii de ani pentru a ne fi nouă Mântuitor (Luca 2, 11), din felul în care vom ști să cultivăm credința în Dumnezeu în sufletele noastre și dorința de a ne asemăna Lui.

Viața noastră, trăită după modelul vieții lui Hristos, care nu a fost scutită de nenumărate încercări și a trebuit de multe ori să facă față răutăților celor mai mari care se pot sălășlui în sufletele unor oameni și să existe în această lume, această urmare și împreună-petrecere a noastră cu Hristos este lucrul cel mai de preț pentru fiecare dintre noi, cei care vom dori, la rândul nostru, să ne mântuim sufletele noastre.

 

 

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

 

 

Mulți sunt și astăzi cei care luptă pe față contra credinței în Bunul Dumnezeu și mai ales contra Bisericii Dreptmăritoare a lui Hristos și vor să arate cu insistență că anumite lipsuri ale lumii în care trăim se datorează în primul rând existenței Bisericii. Sunt și astăzi oameni care cred, de pildă, că ora de religie nu ar trebui să își aibă locul împreună cu alte materii în lista disciplinelor pe care le învață elevii la școală, sau că icoanele ar trebui să dispară din locurile publice, acolo unde ele există, dar și din viețile oamenilor. Sunt și astăzi unii care cred că Hristos ar trebui să fie scos din sufletele oamenilor, ca să Îi ia locul alte lucruri și principii „mai bune” și mai conforme cu ideologiile moderne ale societății contemporane, care chipurile l-ar face pe om mai liber și mai fericit.

Să nu ne amăgim, însă, fraților și să nu cădem și noi în aceeași ispită în care a căzut regele Irod sau mulți alți oameni, dintre mai marii-lumii, sau dintre oamenii de rând, care au crezut că pot și au vrut să trăiască fără Dumnezeu. Doar prin ei înșiși.

O viață trăită fără Dumnezeu, chiar și într-o lume modernă și performantă, ca cea în care trăim, nu poate să îi aducă omului, creat după chipul lui Dumnezeu, fericirea, nu poate să îi ofere toate lucrurile după care el însetează cu adevărat. Oricât de multe averi ar deține omul în această lume, există riscul cert ca el să nu fie totuși fericit. Pentru că fericirea și mântuirea omului nu stau, cu siguranță, în averile pe care el le deține sau le poate aduna și în această privință avem nenumărate mărturii în Sfânta Scriptură a Noului și Vechiului Testament. Cu toții avem nevoie de anumite lucruri, ca să putem trăi, dar ele nu sunt singurul lucru important din viața noastră. Iar Dumnezeu știe că avem nevoie de ele și El ni le dăruiește la timpul potrivit, în primul rând ca rod al muncii noastre, dar și în alte feluri. El îi dă fiecăruia pâinea cea de toate zilele și tot ceea ce îi trebuiește (Matei 6, 11; Luca 11, 3).

Însă lucrul cel mai de seamă pe care Îl dăruiește Dumnezeu omului de astăzi și din toate timpurile, este mântuirea sufletului. Iar pe aceasta, El a câștigat-o cu un mare preț, cu preț de sânge (Colos. 1, 14, 20; Efes. 1, 7) și anume, prin Jertfa Răscumpărătoare de pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos, care a șters toate păcatele oamenilor și a dăruit celor care cred în El viața cea veșnică.

Să ne bucurăm așadar, și noi astăzi, de lucrul cel mare care s-a petrecut în cetatea Betleemului acum două mii de ani, să ne bucurăm împreună cu îngerii și cu păstorii, cu magii de la Răsărit, care au înțeles importanța evenimentului și au venit de la mari depărtări să se închine și ei, aducând daruri Pruncului Născut, cu Dreptul Iosif și Fecioara Maria, care au fost oameni aleși ai lui Dumnezeu și să nu luăm drumul și partea lui Irod.

Hristos se naște și astăzi în cetatea Betleemului, ca să fie lumii Mântuitor și El se poate naște din nou și în peșterile cele sărace ale sufletelor noastre. Steaua cea luminoasă care i-a condus pe magi, să fie așadar lumină călăuzitoare și pentru sufletele noastre, ca să putem mergem și noi, cu credință și nădejde mare, să-L vedem, să-L cinstim și să I ne închinăm, să-I cântăm și să ne bucurăm!

 

Al vostru al tuturor, de tot binele voitor şi către Hristos Domnul, Cel Născut în ieslea Betleemului rugător,

 

            † Siluan

Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria

 

Dată în Reşedinţa noastră Episcopală din Giula, la Praznicul Naşterii Domnului, în Anul Mântuirii 2014.

 

 

Ultima actualizare în Vineri, 20 Martie 2015 09:54
 

Vă recomandăm pentru o mai bună utilizare şi navigare unul dintre urmatoarele browsere: Firefox 10 | Chrome 17 | IE 9 | Safari 5. (Concept grafic: Arhid. Claudiu Ştefan Condurache)